Hepatitele virale - Rotary Distretto 2050

annuncio pubblicitario
GHID PENTRU SĂNĂTATE
A cunoaşte pentru a preveni îmbolnăvirile
Hepatitele virale
8
Ficatul (Fig. 1) este un organ important care asigură metabolismul multor substanţe
nutritive, filtrează sângele şi combate infecţiile. Hepatita virală este o inflamaţie a ficatului
cauzată de virusuri.
Hepatita virală A
Ce este?
Este o boală infecţioasă produsă de virusul HAV (Fig. 2). Este prezentă în toată lumea, în
special acolo unde condiţiile de igienă sunt precare.
Cum se transmite?
Se transmite când se bea apă sau se consumă alimente crude sau gătite insuficient,
contaminate cu fecale ale persoanelor bolnave. Este răspândită în zonele unde se consumă
stridii, scoici, midii recoltate în ape contaminate şi în ţările cu un nivel scăzut de igienă.
Contaminarea alimentelor se poate produce în orice moment: la cultivare, recoltare,
preparare sau după ce au fost gătite.
Hepatita a poate fi transmisă de persoanele infectate sau neinfectate care, după ce au venit
în contact cu materii fecale ce conţin virusul, ating alimentele sau diferite obiecte din casă
fără a se fi spălat în prealabil pe mâni.
Cum se previne?
Cea mai sigură metodă de prevenire este vaccinarea împotriva hepatitei A, care
imunizează atât copiii cât şi adulţii pe o perioadă de aproximativ 20 de ani. Este indicată
îndeosebi pentru:
• persoanele care fac călătorii internaţionale în scop turistic sau profesional;
• copii;
• personalul medical;
• personalul care se ocupă de prepararea alimentelor;
• lucrătorii din domeniul tratării deşeurilor şi a apelor uzate;
• utilizatorii de droguri injectabile;
• persoanele cu parteneri sexuali multipli.
Vaccinul se administrează femeilor însărcinate numai dacă este absolut necesar; se
recomandă multă prudenţă în cazul femeilor care alăptează.
Pentru a preveni hepatita virală A este necesar să respectaţi regulile generale de igienă
alimentară:
• nu consumaţi fructe de mare crude;
• spălaţi bine legumele înainte de a le consuma;
• spălaţi şi curăţaţi de coajă fructele;
• păstraţi la frigider alimentele gătite dacă nu le consumaţi imediat;
• nu beţi apă din fântâni (N.B. Virusul HAV poate fi ucis prin adăugarea de clor în apă sau prin
fierberea apei timp de 10 minute);
• respectaţi igiena personală, spălaţi-vă pe mâini;
• respectaţi normele de igienă când manipulaţi alimente şi băuturi;
• protejaţi alimentele de insecte.
Cum se manifestă?
Hepatita A poate rămâne asimptomatică sau, după o perioadă de incubaţie de circa 15-60
de zile de la infectare, se poate manifesta prin: lipsa poftei de mâncare şi greaţă; stare de rău
general; febră; vărsături şi diaree; dureri abdominale.
După câteva zile poate să apară îngălbenirea (icterul) pielii şi a albului ochilor; urina devine
închisă la culoare.
În general, vindecarea se produce după 2-10 săptămâni fără consecinţe. După vindecare, se
capătă o imunitate permanentă la virusul HAV.
Cum se tratează?
Este important să vă adresaţi imediat medicului.
La femeile însărcinate, hepatita A are de obicei un curs benign şi nu comportă riscuri
pentru făt. Vindecarea completă este înlesnită de: repausul la pat; o dietă uşoară, bogată în
zaharuri şi proteine şi săracă în grăsimi; evitarea alcoolului.
Este prudent să vă adresaţi medicului de asemenea dacă aţi avut un comportament de risc
sau dacă veniţi dintr-o ţară în care infecţiile cu HAV sunt foarte frecvente.
Hepatita virală B
Ce este?
Este o boală infecţioasă produsă de virusul HBV (Fig. 3). Virusul este prezent în toată
lumea, dar răspândirea cea mai mare o are în Africa şi Asia.
Cum se transmite?
Prin contactul cu fluide biologice infectate, cum ar fi sângele şi produsele de sânge, saliva,
mucusul nazal, bila.
În timpul sarcinii, de la mamă la făt. În trimestrul I şi al II-lea de sarcină riscul este scăzut, în
trimestrul al III-lea este mare. În momentul naşterii şi în perioada de după naştere riscul e
foarte mare. Dacă este prezent în cantităţi mari, virusul se poate transmite nou-născutului şi
prin laptele matern.
Prin contact sexual neprotejat (prezervativ), prin intermediul spermei sau al secreţiilor
vaginale.
Prin simplul contact cu obiectele contaminate, întrucât virusul HBV rezistă în medii exterioare
până la 7 zile.
Au un risc mai mare de a se infecta: persoanele care au raporturi sexuale cu un partener
infectat sau cu mai mulţi parteneri; utilizatorii de droguri injectabile; personalul medical;
copiii născuţi din mame infectate; cei care trăiesc împreună cu persoane infectate; persoanele
care au primit multe transfuzii de sânge (mai cu seamă înainte de 1992).
Cum se previne?
Prin vaccinarea antihepatică B care protejează pentru circa 8 ani. Un rapel prelungeşte
imunitatea pentru alţi 8 ani.
În Lombardia vaccinarea este recomandată şi gratuită la 3, 5 şi 11 luni de viaţă. Nounăscuţilor din mame infectate (HBsAg+) vaccinarea li se administrează imediat după
naştere.
Vaccinarea este deocamdată gratuită pentru italieni şi străini până la vârsta de 18 ani. După
această vârstă, este gratuită pentru categoriile de persoane expuse în mod deosebit (de
exemplu, pentru cei care locuiesc împreună sau vin în contact cu persoane HBsAg+).
Transmiterea sau contractarea infecţiei se poate preveni prin luarea unor precauţii:
• când mergeţi la medic sau la dentist, spuneţi-i neapărat că sunteţi purtător de hepatita B;
• evitaţi raporturile sexuale “cu risc” (adică cu parteneri ocazionali sau afectaţi de hepatită)
sau folosiţi prezervativul;
• evitaţi utilizarea în comun de seringi folosite sau de obiecte personale ca periuţele de dinţi,
forfecuţele de ughii, aparatele de ras, ughierele;
• când vreţi să vă faceţi tatuaje, să vă perforaţi lobii urechilor sau alte părţi ale corpului
(piercing) sau când vreţi să recurgeţi la alte manopere estetice care prevăd utilizarea
acelor, asiguraţi-vă că condiţiile igienice din încăperile respective sunt corespunzătoare şi
pretindeţi utilizarea acelor de unică folosinţă;
• dacă asistaţi pacienţi infectaţi, respectaţi normele prevăzute pentru a evita contactul cu
sângele şi fluidele biologice infectate.
Cum se manifestă?
Când o persoană a luat virusul, după o perioadă de incubaţie de 60-180 de zile de la
infectare poate dezvolta o formă acută care poate să fie asimptomatică, adică să aibă o
evoluţie scurtă cu puţine simptome, sau să necesite internarea în spital.
Semnele şi simptomele în faza acută sunt: lipsa poftei de mâncare; starea de rău general,
febra; greaţa şi vărsăturile; durerile abdominale; coloraţia galbenă (icterul) a pielii şi a albului
ochilor; urina închisă la culoare.
Majoritatea bolnavilor cu hepatită B se vindecă. La 5-10% din pacienţi boala devine cronică
persistentă (benignă) sau activă (agresivă).
În această fază a bolii majoritatea pacienţilor sunt asimptomatici şi nu ştiu că pot fi încă
contagioşi. Alţii pot să prezinte icter, stare de rău general, mărire a splinei, înrăutăţire a
funcţiei hepatice. În 20% din cazuri hepatita cronică evoluează spre ciroză hepatică (cu
slăbiciune fizică şi scădere în greutate, pete închise la culoare pe piele, înroşire a palmelor
şi a picioarelor, edeme la picioare, ascite, icter) (Fig. 4, 5) sau spre tumoră malignă a ficatului
(hepatocarcinom).
Ce trebuie să faceţi?
Este important să vă adresaţi imediat medicului. Vindecarea completă este înlesnită
de: repausul la pat; o dietă uşoară, bogată în zaharuri şi proteine şi săracă în grăsimi; evitarea
alcoolului.
Este prudent să vă adresaţi medicului de asemenea dacă aţi avut un comportament de risc
sau dacă veniţi dintr-o ţară în care infecţiile cu HBV sunt foarte frecvente.
Hepatita virală C
Este o boală infecţioasă produsă de virusul HCV (Fig. 6) care este răspândit în toată lumea
şi poate afecta persoanele de orice vârstă. Incidenţa hepatitei C este deosebit de mare în
unele ţări din Africa şi Asia. Persoanele cu infecţie acută pot fi asimptomatice sau prezenta
simptome de tip gripal; uneori, în cazuri severe, este necesară chiar şi internarea în spital.
Cum se transmite?
Prin contactul cu sângele unui pacient infectat cu virusul hepatic C.
Prin contact sexual neprotejat de prezervativ, dacă pe organele genitale sunt prezente leziuni
sângerânde (N.B. sperma şi secreţiile vaginale nu conţin HCV).
Prin înţeparea sau tăierea cu un instrument contaminat cu sânge infectat.
În 43% din cazuri, cauza contaminării rămâne însă necunoscută.
În timpul sarcinii, riscul de transmitere a bolii de la mama infectată la făt este foarte scăzut
(mai mic de 5%). Totuşi, transmiterea infecţiei poate avea loc în timpul naşterii, mai ales dacă
virusul este prezent în cantităţi mari. Virusul nu este prezent în laptele matern. Prin urmare,
nu există riscul infectării prin alăptare la sân, cu excepţia cazului când mameloanele mamei
prezintă mici leziuni sângerânde (ragade).
Astăzi cele mai expuse riscului sunt persoanele dependente de droguri.
Înainte de 1992 făceau parte din grupurile cu risc crescut de asemenea politransfuzaţii şi/sau
hemodializaţii din cauza transfuziilor frecvente de sânge şi/sau de produse de sânge (plasmă,
albumină etc.). În 1992 în Statele Unite au început controale precise şi severe. Ca urmare,
acest risc astăzi este aproape nul, dar numai în ţările cu un nivel de trai ridicat, mulţumită
controalelor riguroase impuse de lege asupra donatorilor de sânge şi produse de sânge.
Cum se previne?
Din nefericire, nu există încă un vaccin capabil să prevină infecţia. Precauţiile de luat sunt
aceleaşi ca şi pentru hepatita virală B.
Cum se manifestă?
După o perioadă de incubaţie, care durează de la 2 săptămâni la 6 luni, hepatita C se
manifestă prin oboseală, pierderea poftei de mâncare, greaţă, vărsături, cefalee, febră,
dureri abdominale, icter. Deseori boala devine cronică, iar în 20-30% din cazuri evoluează
spre disfuncţii hepatice severe (ciroză hepatică) sau spre tumoră malignă a ficatului
(hepatocarcinom).
Ce trebuie să faceţi dacă v-aţi îmbolnăvit?
Este important să vă adresaţi imediat medicului. Vindecarea completă este înlesnită
de: repausul la pat; o dietă uşoară, bogată în zaharuri şi proteine şi săracă în grăsimi. Este
prudent să vă adresaţi medicului de asemenea dacă aţi avut un comportament de risc sau
dacă veniţi dintr-o ţară în care infecţiile cu HCV sunt foarte frecvente.
Fig. 2 - Virusul
HAV (imagine
la microscop
electronic).
Fig. 2 - Virus
HAV (immagine
al microscopio
elettronico).
Fig. 3 - Virusul
HBV (imagine
la microscop
electronic).
Fig. 3 - Virus
HBV (immagine
al microscopio
elettronico).
Fig. 1 - Aparatul digestiv la om (1. ficat; 2. vezica
biliară; 3. pancreas; 4. stomac; 5. duoden; 6. splină; 7.
intestinul subţire; 8. intestinul gros sau colon; 9. rect).
Fig. 1 - Apparato digerente umano (1. fegato; 2.
cistifellea; 3. pancreas; 4. stomaco; 5. duodeno;
6. milza; 7. intestino tenue; 8. intestino crasso o
colon; 9. retto).
Fig. 4 - Ficat sănătos (1) şi afectat de ciroză (2).
Fig. 4 - Fegato sano (1) e affetto da cirrosi (2).
GUIDA SANITARIA
Alfabetizzare per prevenire le malattie
Epatiti virali
8
Il fegato (Fig. 1) è importante per il metabolismo di diverse sostanze nutritive, filtra il
sangue e aiuta a combattere le infezioni. L’epatite virale è un’infiammazione del fegato
causata da virus.
Epatite virale A
Che cos’è?
È una malattia infettiva causata dal virus HAV (Fig. 2). È presente in tutto il mondo,
specialmente dove le condizioni igienico-ambientali sono scadenti.
Come si trasmette?
La malattia si trasmette bevendo acqua o mangiando alimenti crudi o poco cotti contaminati dalle feci di soggetti malati. È diffusa in zone in cui si consumano ostriche,
vongole o cozze raccolte in acque contaminate e in quei paesi in cui l’igiene è scarsa.
La contaminazione del cibo può avvenire in qualunque momento: coltura, raccolta,
preparazione del cibo e dopo la cottura.
L’epatite A può essere trasmessa dalle persone infette o da persone non infette che,
dopo esser venute a contatto con le feci contenenti il virus, toccano il cibo o vari oggetti di uso domestico senza avere prima lavato le mani.
Come si previene?
Il modo più sicuro per prevenire la malattia è la vaccinazione anti-epatite A, che rende
immuni per circa 20 anni sia i bambini che gli adulti. È particolarmente indicata per:
•coloro che, per motivi di lavoro o turismo, fanno viaggi internazionali;
•i bambini;
•il personale sanitario;
•il personale addetto alla preparazione degli alimenti;
•il personale addetto alle acque di fognatura ed operatori ecologici;
•i soggetti che fanno uso di droghe iniettabili;
•i soggetti con numerosi partner sessuali.
Alle donne in gravidanza la vaccinazione va somministrata solo se è strettamente
necessaria e si raccomanda cautela nelle donne che allattano.
L’infezione virale A può essere prevenuta adottando corretti comportamenti igienicoalimentari:
•non consumare frutti di mare crudi;
•lavare accuratamente le verdure prima di consumarle;
•lavare e sbucciare la frutta;
•conservare in frigorifero i cibi cotti se non vengono consumati subito;
•non bere acqua di pozzo (N.B. L’HAV può essere ucciso aggiungendo cloro all’acqua o facendola bollire per 10 minuti);
•curare scrupolosamente l’igiene personale, specie delle mani;
•rispettare attentamente le norme igieniche nella manipolazione di cibi e bevande;
•proteggere gli alimenti dagli insetti.
Come si manifesta?
L’epatite A può rimanere asintomatica oppure, dopo un periodo di incubazione di circa 15-60 giorni dal contagio, può manifestarsi con: inappetenza e nausea; malessere
generale; febbre; vomito e diarrea; dolore addominale.
Dopo qualche giorno può comparire un colorito giallo (ittero) della pelle e della parte
bianca degli occhi; le urine diventano scure.
In genere, dopo 2-10 settimane si guarisce senza conseguenze. Dopo la guarigione si
ha un’immunità permanente dal virus HAV.
Cosa fare e come si cura?
È importante rivolgersi subito al medico.
Nelle donne in gravidanza l’epatite A ha solitamente un andamento benigno e non
comporta rischi per il feto. La guarigione completa è favorita da: riposo a letto; dieta
leggera ricca in zuccheri e proteine, povera di grassi; astensione dall’alcol.
È prudente rivolgersi al medico anche quando si ha avuto un comportamento a rischio o si proviene da Paesi dove l’infezione da HAV è molto frequente.
Epatite virale B
Che cos’è?
È una malattia infettiva causata dal virus HBV (Fig. 3). Il virus è presente in tutto il mondo ma, è più diffuso in Africa e Asia.
Come si trasmette?
Con il contatto con liquidi biologici infetti, quali sangue e suoi derivati, saliva, muco
nasale, bile.
Durante la gravidanza da madre infetta al feto. Nel I e II trimestre di gravidanza il rischio è basso; nel III trimestre è alto. Nel momento del parto e del post parto il rischio
è molto alto. Il virus, se è presente in gran quantità, può essere trasmesso al neonato
anche attraverso il latte materno.
Con rapporti sessuali non protetti (preservativo) attraverso il liquido seminale o vaginale.
Con il semplice contatto con oggetti contaminati perchè l’HBV resiste in ambienti
esterni fino a 7 giorni.
A maggior rischio sono: chi ha rapporti sessuali con partner infetti o con più partner;
chi fa uso di droghe iniettabili; gli operatori sanitari; i bambini nati da madri infette; chi
vive insieme a persone infette o chi ha ricevuto molte trasfusioni (soprattutto prima
del 1992).
Come si previene?
Con la vaccinazione antiepatite B, che protegge per circa 8 anni. Un richiamo vaccinale prolunga l’immunità per altri 8 anni.
In Lombardia la vaccinazione è raccomandata e gratuita nel 3°, 5° e 11° mese di vita.
Ai nati da madri infette (HBsAg+) viene subito praticata la vaccinazione.
La vaccinazione è ancora offerta gratuitamente a italiani e stranieri fino al compimento dei 18 anni di età. Dopo tale età, è disponibile gratuitamente per varie categorie
di persone particolarmente esposte (esempio: conviventi o persone a contatto con
soggetti HBsAg+).
Il contagio può, comunque, essere prevenuto, adottando comportamenti corretti, quali:
•segnalare la propria condizione di portatore di epatite B (HBsAg+) quando si va dal
medico o dal dentista per permettere la prevenzione;
•evitare rapporti sessuali a “rischio” (cioè con partner occasionali o affetti da epatite)
o usare il preservativo;
•evitare lo scambio di siringhe usate o di oggetti personali quali spazzolino da denti,
forbicine, rasoi, taglia unghie;
•in caso di tatuaggi, di fori alle orecchie o in altre parti del corpo (piercing) e di pratiche estetiche, che prevedano l’uso di aghi, accertarsi delle condizioni igieniche dei
locali in cui si opera e pretendere l’impiego di aghi monouso;
•se si assistono pazienti infetti, rispettare le norme previste per evitare il contatto con
sangue e liquidi biologici infetti.
Come si manifesta?
Quando una persona è colpita dal virus, dopo un periodo di incubazione di 60-180 giorni
dall’infezione può sviluppare una forma“acuta”, che può essere asintomatica, cioè avere
un decorso breve e con pochi sintomi, oppure richiedere il ricovero in ospedale.
I sintomi e segni nella fase acuta sono: inappetenza; malessere generale, febbre; nausea e vomito; dolori addominali; colorito giallo (ittero) della pelle e della parte bianca
degli occhi; le urine diventano scure.
Nella maggior parte dei casi la malattia guarisce. Nel 5-10% dei pazienti infettati la
malattia diventa cronica persistente (benigna) oppure attiva (aggressiva).
In questa fase della malattia la maggior parte dei pazienti è asintomatica e non sa di
poter essere ancora contagiosa. Altri possono lamentare ittero, malessere generale,
ingrandimento della milza e peggioramento della funzionalità epatica. Nel 20% dei
casi l’epatite cronica può evolvere in cirrosi epatica (con deperimento e perdita di
peso, macchie scure sulla pelle, arrossamento del palmo delle mani e dei piedi, edemi
alle gambe, ascite, ittero) (Fig. 4, 5) o causare l’insorgenza di un tumore maligno del
fegato (epatocarcinoma).
Che cosa fare?
È importante rivolgersi subito al medico. La guarigione completa è favorita da: riposo a letto; dieta leggera, ricca in zuccheri e proteine, povera di grassi; astensione
dall’alcol.
È prudente rivolgersi al medico anche quando si ha avuto un comportamento a rischio o si proviene da Paesi dove l’infezione da HBV è molto frequente.
Epatite virale C
È una malattia infettiva causata dal virus HCV (Fig. 6), che è diffuso in tutto il mondo e
può colpire ogni fascia di età. L’incidenza dell’epatite C è particolarmente alta in alcuni
stati dell’Africa e dell’Asia. Quando una persona si è infettata e sviluppa un’infezione
acuta, può essere asintomatica o avere una sintomatologia di tipo influenzale o richiedere addirittura un’ospedalizzazione per la gravità delle sue condizioni generali.
Come si trasmette?
Attraverso il contatto con il sangue di un paziente infettato dal virus C.
Con rapporti sessuali non protetti da preservativo se sui genitali ci siano lesioni sanguinanti (N.B. Sperma e liquido vaginale non contengono l’HCV); pungendosi o tagliandosi con uno strumento sporco di sangue infetto.
La causa del contagio resta, comunque, sconosciuta in circa il 43% dei casi.
Durante la gravidanza, il rischio che la madre infetta trasmetta la malattia al feto è
molto basso (inferiore al 5%). Ma la trasmissione della malattia può avvenire al momento del parto soprattutto se il virus è presente in grande quantità. Il virus non è presente nel latte materno. Quindi, l’allattamento non è a rischio a meno che sui capezzoli
della madre non ci siano piccole lesioni (ragadi), che sanguinino.
Oggi a maggior rischio sono i tossicodipendenti.
Fino al 1992 anche i politrasfusi e gli emodializzati hanno fatto parte delle categorie
più a rischio a causa delle frequenti trasfusioni di sangue e/o di emoderivati (plasma,
albumina, ecc.). A partire dal 1992 negli Stati Uniti sono iniziati precisi e severi controlli. Di conseguenza, questo rischio oggi si è quasi azzerato, solo nei paesi ad alto
tenore di vita, grazie ai rigorosi controlli anti-infettivi imposti dalla legge sui donatori di
sangue e sugli emoderivati.
Come si previene?
Purtroppo non esiste ancora un vaccino per prevenite l’infezione. I comportamenti
corretti da adottare sono gli stessi consigliati per l’epatite virale B.
Come si manifesta?
Dopo un periodo di incubazione, che va dalle 2 settimane ai 6 mesi, l’epatite C si manifesta con affaticamento, perdita di appetito, nausea, vomito, cefalea, febbre, dolori
addominali, ittero. Spesso la malattia può cronicizzarsi ed evolvere nel 20-30% dei
casi verso gravi quadri clinici di malfunzionamento epatico (cirrosi epatica), favorendo l’insorgenza di un tumore maligno nel fegato (epatocarcinoma).
Cosa fare quando ci si ammala?
È importante rivolgersi subito al medico. La guarigione completa è favorita da: riposo a letto; dieta leggera, ricca in zuccheri e proteine, povera di grassi. L’alcol deve
essere assolutamente eliminato nei soggetti portatori di virus C perché aumenta la
replicazione del virus. È prudente rivolgersi al medico anche quando si ha avuto un
comportamento a rischio o si proviene da Paesi dove l’infezione da HCV è molto
frequente.
Fig. 5 - Ciroză hepatică cu ascită
(acumulare de lichid în cavitatea
abdominală).
Fig. 6 - Virusul HCV (imagine la
microscop electronic).
Fig. 5 - Cirrosi epatica con
ascite (accumulo di acqua nella
cavità addominale).
Fig. 6 - Virus HCV (immagine al
microscopio elettronico).
COMUNE DI PAVIA
Club Pavia Ticinum
Anno Rotariano 2013-2014
ASSESSORATO ALLA CULTURA,
TURISMO, PROMOZIONE DELLA CITTÀ,
MARKETING TERRITORIALE
E RAPPORTI CON L’UNIVERSITÀ
UNIVERSITÀ
DI PAVIA
Ordine dei Medici Chirurghi e degli Odontoiatri
della Provincia di Pavia
www.rotary2050.net/alfabetiperlasalute
Scarica
Random flashcards
geometria

2 Carte oauth2_google_01b16202-3071-4a8d-b161-089bede75cca

Present simple

2 Carte lambertigiorgia

CIAO

2 Carte oauth2_google_78a5e90c-1db5-4c66-ac49-80a9ce213cb9

Generatore elettrica

2 Carte oauth2_google_edd7d53d-941a-49ec-b62d-4587f202c0b5

creare flashcard